Curios ca orice copil , vrea sa vada cum iese melcul din cochilie , asa ca il descanta ca sa-l poata scoate de acolo. Descantecul are un efect neasteptat si de proportii enorme. Poetul plaseaza totul intr-o viziune fabuloasa a unei furtuni dezlantuite din senin. Prin actul magic al descantecului s-au descatusat fortele obscure ale naturii , puterile naturii : capcauni , joimarite , muma padurii .
Speriat de umbrele serii si de vijelia care se pregatea , copilul lasa melcul si fuge acasa .
Copilul joaca aici rolul unui ucenic vrajitor care dezlantuie fortele negative ale adancurilor , fara posibilitarea de a le mai opri. Cat timp tine furtuna , adapostit la caldura , in coliba lui , copilul se gandeste cu ingrijorare la melc. Dupa trecerea furtunii, copilul se intoarce in padure, dar gaseste melcul mort , deoarece la auzul descantecului iese din cochilie , este surprins de vremea aprig dezlantuita , degera si moare.
