Din norii cenuşiiO ploaie de fulgi argintiiS-a aşternut peste câmpii,Peste pădurile ruginii.
Pârtiile sunt pline de copii.De unde au apărut, nu ştii.Dar glasurile lor zglobiiTe îndeamnă ca să viiŞi să te alături lor,Tuturor, copiilor.
De pe pârtia înaltăCu troiene-mpodobită,Sania, de copil cârmuită,Zboară cu viteză mare,Peste zeci de hopuri sare.Ochilor să nu le dai crezare!
Copii cu sănii urcă dealul,Mai gâfâind şi mai icnind,Apoi coboară rând pe rând,Până ce soarele asfinţeşteŞi de casă le aminteşte.
