Toamna. Ploaie. Padure. O sa te intrebi de ce. De ce sunt aici? De ce iubesc padurea? De ce ador mirosul ploii? De ce fac tot ce fac? Asta sunt eu...Un copil ce a uitat de mult ce e copilaria...un copil ce vede totul altfel. Daca stau sa ma gandesc...sunt un adult prins in corpul unui copil...Dar nu ma plang...am tot ce imi doresc. Natura. Totul este asa imbietor...Atat de liniste...Tot ce se aude in jur e glasul paraului stingher ce imi alina sufletul...Frunzele au parasit crengile asemenea oamenilor ce parasesc aceasta viata anosta...Dar e mai bine asa...acum pamantul e asa colorat. Ah...culoarea fericirii este aici...De ce oamenii nu vad asta? De ce ei nu se pot bucura de asta? Trist...Acum...singur...stau...astept. Dar ce astept? Crepusculul...In toata padurea...oriunde te afli...se vede galben sangeriu. Mai putin aici...nu stiu de ce...dar...din locul asta se vede violet...Mai ales cand ploua...ah...ce superb. Oaza mea de liniste...Razele soarelui strapung picturile de apa oferindu-le culoare...si asa se naste...curcubeul.
