Era o zi de toamna . Ploaia si frigul nu mai lipseau de mult , multa vreme , batand in fiecare zi la usa oricarei gospodarii. Scoala incepuse , emotiile imi zvarcoleau prin suflet iar rusinea ma facea sa nu mai am incredere in mine . Mereu simteam ca ma voi face de ras dar nu stiam cum . Pana cand am aflat .... Plecasem in drum de scoala , baltile acoperisera toata strada iar eu nu puteam sa trec o strasa pana nu saream ca un soim de pe stanca. Iar atunci s-a intamplat . Am cazut in cea mai adanca balta de pe trotuar , facandu-ma fleasca . Eram la km distanta de casa iar scoala era la doi pasi . Atunci m-am hotarat sa continui fara sa bag in seama rasetele copiilor . Imi amintesc si azi de acea zi , iar de atunci frica si teama mi-au disparut.
