Tablou de toamna
Frunzele au iarasi culoarea placuta de toti,acel ruginiu,care parca te duce intr-o lume de vis.
Padurea are un covor gros pe care te-ai culca,la triunchiul unui copac,care-ti povesteste forfotindu-si frunzele parguite.Parca vad ceva in scorbura unui batran pom.Ce sa fie?O veverita?Una care este precauta si isi face provizii.Ma uit la ea cum pune rabdatoare fiecare aluna la locul ei.
Nu va mai tine mult toamna,in curand cantecul ploii se va transforma in fulgi dansatori prin vazduh.Copacii isi vor imbraca straiele vesnice de iarna.Dar,veverita stie asta,dar este vesela,penntru ca are totul pus la punct.O gospodina ca ea e perfecta!Munceste foarte mult.
Se lasa seara.Se opreste tarziu din munca si adoarme intr-un coltisor caldut si moale.
Timpul trece si iarna se-apropie cu viscolu-i necontenit.
Sper ca te-am ajutat!
