In vacanta de vara am fost cateva zile la tara, la bunici.
Intr-o dimineata, pe cand ma duceam la targ, am vazut un carutas care batea calul pentru ca nu voia sa mai traga la caruta incarcata ochi cu oale din lut. Animalul, obosit si toropit de arsita verii, se oprise si incerca sa-si adune puterile . Stapanul lui, grabit sa ajunga la targ sa vanda oalele, il batea cu biciul, producand la fiecare lovitura cate o tresarire calului. Cand am vazut asa o maltratare a bietului animal, m-am apropiat de omul suparat si l-am chemat mai departe de cal, unde i-am spus ca nu este bine sa loveasca animalul, ci mai bine sa-i dea apa si niste fan. In timp ce-i vorbeam, omul s-a mai linistit si a inteles ca trebuie sa -i dea calului un ragaz pentru a-si recapata puterile. Omul aduse apa si un brat de fan , iar calul dupa ce bau si manca , incepu a da usor din copite, semn ca e gata de plecare.
Omul mi-a multumit pentru sfat si a manat calul mai departe, pe drumul catre targul satului.
