Mărturisesc cu regret nespus ca timpul a fost necruţător cu noi,
grăbindu-ne parca zborul spre alte inaltimi. Insa azi aripile s-au
frânt, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor îndurerate ale
despărţirii.
Deşi spinii trandafirilor ne-au urmat întotdeauna drumul anevoios spre
victorie, am reuşit împreuna sa depăşim momentele neplăcute a acestei
calatorii, bucurându-ne acum de mirosul si frumuseţea bobocului
înflorit.
Am vrea doar sa strigam, sa ţipam „Nu mai vrem sa creştem! Nu vrem sa plecam! Nu vrem sa ne despărţim!"
Dar destinul e mut si surd la cerinţele noastre, aşa ca noi ne resemnam.
Totuşi nu vom opri potopul de lacrimi, nu vom opri durerea, doar o vom acoperi cu amintiri
