Am ramas singur pe o plaja pustie dintr-o zona putin cautata de turisti. Anual ma intorc cu parintii in acest loc oarecum salbatic , pentru ca interesul meu ramane imensitatea marii si frumusetea ei unica, nealterata de zgomotele gatuite din cluburile de pe litoral.Un an intreg ma hranesc cu amintirile degajate de mirosul algelor marine, de nisipul ce se asterne docil sub talpile mele si de valurile marii ce-mi mangaie gleznele picioarelor.Cumintenia peisajului din jur inseamna, pentru mine, o hrana spirituala ce trebuie neaparat reinnoita in fiecare an. Dupa fiecare vacanta petrecuta la malul imensitatii - asa numesc eu marea - soptesc un ramas-bun si o promisiune : "la reverere..ne vedem anul viitor".
