Era o zi frumoasa de toamna . Ma plimbam pe drumul dinspre sat cand am auzit o harmalaie de nedescris.
Un mosneag pribeag era atacat de vreo doi hoti niste pungasi. Acesta pare total lipsit de aparare. Ma gandeam sa intervin cand batranelul a mormait niste cuvinte si s-a descotorosit de atacatori. M-a vazut si mi-a spus sa ies de dupa copacul dupa care m-acunsesem . M-invitat la un ceai la el acasa si am acceptat. Mai tarziu l-am recunoscut, era povestitorul satului Brom. El era magician dupa cate mi-a povestit si mi se parea ciudat dar cum eram naiv am crezut tot.
Astfel consider inca ca mai exista magie.
