Portretul mamei mele
Mama mea...cea care se uita mereu in ochii mei cu acea privire blanda. Acea privire la care te astepti mereu ca te va proteja. Mama este o persoana cu un farmec misterios si cu un zambet cuceritor. Mama mea care eu o consider o fiinta din basmele lui Eminescu care doar cu vraja putea sa o scoti de in randurile acelea de vis. Ochi negri ca mura...ce scutura lumea...pe mine m-a luat in pantecele ei care erau asa de confortabile...parca si acum imi aduc aminte de acele zile care imi spunea "Fata (Baiatul) mamii...o sa cresti mare si am sa te vad crescand...facand primii pasi...cand vei spune primul cuvant, cand vei cadea si vei plange pentru prima data. Te iubeste mamii". Acele cuvinte care si acum imi incalzesc inima ca din prima zi din viata mea. Cand ma uit spre ea si ii vad seninul din privire...ca atunci cand stai pe plaja si admiri frumosul rasarit de soare. Ma gandesc cate stie despre amintirile mele pe care nu mi le amintesc. In fiecare zi imi aduc aminte de imbratisarile sale calde si de saruturile sale pe fruntea mea care mi le da in fiecare zi. Ea este cea mai buna mama din intregulunivers. Ii multumesc lui Dumnezeu cat se poate de mult ca mi-a oferit o asa mama.
Aceasta e mama mea (numele)
