Fabrica de nea
Provoc imaginaţia să erupă din a sa matcă şi să urce la stele unde oameni dragi, dragi aşteaptă. Ei mă vor purta în regatul imposibilului posibil de unde albe flori şi ler de floare vor coborî-n mărgăritare ca fulgi curaţi lăsaţi pe-un scrin uitat de seară cu uşi deschise ce te-ndeamnă ...
Cei dragi ai mei mi-arată taină cum alb omăt apare-ndată. Un gând curat aduce-un fulg, un zâmbet trist îl suflă-n grabă şi ei surâd şi-mi spun pe dată să trec zâmbind şi dacă-i ger de viaţă. Căldura din privire şi simţire înmoaie ger oricât ar fi de greu şi mii de fulgi îmbracă iute totul în alb curat şi strălucire.
Le mulţumesc şi mă cobor ... aduc o veste de iubire, căci neaua se coboară peste noi.