Ultimele patru versuri sunt o povaţă ce îndeamnă cititorul să ia aminte: ziua ce vine este în strânsă legătură cu cea de azi. Fapta lui mâine, este urmarea celei de ieri. Firea omului adeseori mândră, fără temei ( şi cu, ar trebui înlăturată), uită cât de măruntă poate fi în fălnicie şi cât de măreaţă-n modestie.
