Explică în 3-5 rânduri relaţia dintre titlu şi conţinutul fragmentului dat.       

 Sufleţelul învaţă, de Mircea Sântimbreanu 

 Când Ionel se apucă de învăţat, toată lumea din jur păşeşte în vârful picioarelor. De fapt, „toată lumea din jur” e numai bunica, măruntă, slabă şi puţin gârbovită. Mama e la serviciu. Tatăl e plecat de vreo trei săptămâni în delegaţie. Se-nţelege, bunicii nu-i vine prea uşor să calce în vârful picioarelor - are aproape şaptezeci de ani. Ea ştie însă că târşitul papucilor îl enervează pe băiat. Şi doar sufleţelul învaţă. „Lasă-l să înveţe... dragul de el! Ce silitor e! Cum vine de la şcoală se apucă de-nvăţat. Nici să mănânce nu are răbdare. Dragul de el, mănâncă cu ochii pe carte... Şi când se-ncalţă e cu cartea alături... Sărăcuţul, de-abia nimereşte copcile de la bocanci.” De aceea îl încalţă bunica, în timp ce sufleţelul citeşte. Dacă s-a mai pomenit un băiat mai sârguincios?! Se spală cu cartea în mână... Şi, culmea! îl persecută la şcoală. Cum poate să susţină dirigintele că nu învaţă deloc? Uite-l chiar acum: stă cu picioarele pe perete - aşa învaţă el, micuţul - şi înghite carte după carte, pagină după pagină. Pe alţi copii trebuie să-i împingi de la spate: „învaţă, scrie, desenează, ai terminat?” Cu Ionel nu s-a întâmplat niciodată aşa ceva. Conştiincios, mânca-l-ar bunica, şi cât de mult învaţă!... Nu e de mirare că e cam nervos... Şi cum să nu fie nervos, când are atâta de învăţat, şi dânsa, uite, chiar adineauri, a trântit lemnele la gura sobei. Erau cam grele, ce-i drept, dar băiatul învaţă. Şi mai are bunica un cusur: uite, acum aduce o găleată cu apă... Doamne, cum mai fâşâie papucii! Cum să nu se enerveze băiatul? E atât de afundat în carte... Dar n-are încotro. Tot trebuie să-l deranjeze să cumpere pâine: - Ionel... Ionel, sufleţelule... - Ce vrei? Drăguţul de el, nici când vorbeşti cu dânsul nu-şi desprinde ochii de pe carte!... - Comoara lui bunica, nu te duci tu după pâine? - Uff. Nu poate omul să citească un rând... trosc! lemnele... bang! găleata cu apă... pâinea! Eu nu mănânc pâine. Du-te dumneata, dacă vrei pâine... Pe mine să mă lăsaţi în pace. Am de învăţat... Dumneata nu vezi?