Ghiocelul
Il vedeam vlaguit cu capul plecat in jos. Avea o aluta trista si il intelegeam. Era iarna, tulpina-i inca frageda se lupta sa iasa mai mult la suprafata insa micutul ghiocel ce era in umra tututor nu parea a se impune ca ceilalti. Petalele sale albe si mici inca nedeschise atarnau parca rusinoase. Adierile vantului rece il faceau sa se indoiasca in diferite parti neopunandu-se. Era inca prea neexperimentat.
Dar brusc un manunchi de zapada i-a acoperit fiinta, simtind o caldura placuta. S-a lasat prabusit la pamant sub imbratisarea zapezii. Nu a mai incercat sa iasa la suprafata. Nu mai voia, nu avea curaj.
A ramas acolo pana cand si cea mai i fima cantitate de zapada s-a topit, apoi parca a reînviat si s-a inaltat mandru.
Sper ca te-ma ajutat. ;)
